CLASIFICAREA CONSTRUCŢIILOR

În construcţii se folosesc diverse clasificări, în funcţie de obiectivele urmărite. Se folosesc, în general, următoarele criterii de clasificare:
-clasificarea funcţională sau după destinaţie;
-clasificarea după calitate;
-clasificarea după structura de rezistenţă;
-clasificarea după gradul de rezistenţă la foc (incendiu) etc.
Clasificarea funcţională sau după destinaţie
Prin această clasificare se grupează construcţiile asemănătoare privind cerinţele funcţionale şi de amplasament. Din acest punct de vedere, construcţiile se împart în doua mari categorii:
-clădiri şi alte construcţii inginereşti,
- altele decât clădirile.

Clădirile reprezintă construcţiile închise(protejate) faţă de mediul ambiant care adăpostesc oameni sau alte vieţuitoare, activitatea omenească şi produsele muncii sale, făcând posibilă adaptarea omului la mediul înconjurător. La aceste construcţii, factorul om este cel care impune principalele cerinţe tehnice şi funcţionale.

In funcţie de scopul şi destinaţia lor, sunt grupate curent în:

Øclădiri civile, care cuprind: clădiri de locuit individuale sau colective, clădiri
publice şi administrative (juridice, comerciale, de administraţie etc.),
clădiri social-culturale (teatre, cinematografe, unităţi de învăţământ,
biblioteci, construcţii sportive etc);

Øclădiri industriale, care cuprind: clădiri de producţie (uzine, fabrici, ateliere), clădiri pentru deservirea producţiei (magazii, rezervoare, centrale, silozuri etc);

Øclădiri agrozootehnice (agricole), care cuprind: clădiri pentru adăpostirea
animalelor, construcţii legumicole (sere, răsadniţe etc), clădiri pentru
adăpostirea inventarului agricol, a produselor agricole (ateliere, remize,
silozuri, magazii etc).

Construcţiile inginereşti, care nu se încadrează în categoria clădirilor, sunt: căi de comunicaţie, lucrări de artă (poduri, tuneluri, viaducte), construcţii hidrotehnice, coşuri de fum, turnuri de televiziune, conducte de apă, gaze, canal, linii de transport al energiei electrice ş.a.

Clasificarea după criteriile de calitate.
Această clasificare este determinată de:
Ødurabilitatea şi gradul de rezistenţă, inclusiv rezistenţa la foc, ale
principalelor elemente de construcţie;
Øcerinţele de exploatare referitoare la normele de suprafaţă, înălţime şi
volum construite, la gradul de confort, instalaţii, dotări, calitatea lucrărilor
de finisaj, durata de serviciu etc.
Din acest punct de vedere, construcţiile se împart în trei clase de calitate după cum satisfac:
Ø cerinţe ridicate,
Ø medii
Ø sau obişnuite.

Clasificarea după modul de alcătuire şi dispunere al elementelor de rezistenţă grupează structurile de rezistenţă astfel:

- structuri cu pereţi portanţi realizaţi din: lemn, zidării diverse (fig. 1.1), beton armat turnat monolit-diafragme (fig. 1.2) sau din elemente prefabricate (fig. 1.3);

Østructuri cu schelet portant (cadre) realizat din grinzi şi stâlpi din beton
armat monolit (fig. 1.4), beton armat din elemente prefabricate (fig. 1.5) sau schelet metalic (fig. 1.6);
Østructuri cu alcătuire mixtă, realizate din cadre şi diafragme (fig. 1.7);
Østructuri speciale - considerate astfel după modul de alcătuire, destinaţie, dificultăţi de proiectare, mod de execuţie, materiale utilizate etc;
Asemenea structuri sunt numeroase şi se pot realiza cu arce (fig. 1.8), plăci curbe subţiri, cu acoperişuri suspendate pe cabluri sau se pot întâlni la clădiri cu deschideri mari, poduri, silozuri, buncăre, rezervoare, castele de apă, coşuri industriale de fum, turnuri de răcire etc.

Fig. 1.1 Structură cu pereţi portanţi din zidărie
(compartimentarea unei clădiri pe acelaşi nivel)

Fig. 1.2 Structură cu pereţi portanţi din beton armat monolit (diafragme)

Fig. 1.3 Structură cu pereţi portanţi din beton armat sub formă de prefabricate (panouri mari)

Fig. 1.4 Structură cu schelet portant (cadre) realizat din beton armat monolit

unde:

L - deschiderea;
h - înălţimea de etaj (nivel);
hf - adâncime de fundare;
1 - fundaţie cu bloc şi cuzinet;
2 - cuzinet de beton armat;
3 - bloc de beton simplu;
4 - pardoseală peste terenul natural;
5 - stâlp marginal;
6 - stâlp central;
7 - grindă principală (rigla cadrului);
8 - grinzi secundare curente;
9 şi 10 - grinzi secundare având şi rolul de rigidizare longitudinală a structurii;
11 - placa planşeului intermediar;
12 - pardoseală peste planşeu
13 - placa planşeului de acoperiş;
14 - învelitoare.

Fig. 1.5 Structură cu schelet portant realizat din elemente de beton armat prefabricate:

L - deschiderea; t - traveea; H - înălţimea;

1 - stâlp; 2 - grindă principală cu inimă plină;

3 - cheson de acoperiş.

Fig. 1.6 Structură cu schelet metalic:

1 - fundaţie;
2 - stâlp cu inimă plină;
3 - perete de închidere;
4 - grindă cu zăbrele;
5 - pană de acoperiş;
6 - tablă ondulată de acoperiş;
7 - grindă de rulare;
8 - pod rulant;
9 - pardoseală peste terenul natural.

Fig. 1.7 Structuri cu alcătuire mixtă realizate din cadre şi diafragme:

a - nucleu tubular;
b - nucleu din două diafragme independente în formă de U;
c - nucleu din două diafragme plane, intersectate,
cu marginile întărite cu bulbi (stâlpi înglobaţi);
1 - diafragme;
2 - stâlpi;
3 - bulbi ai diafragmelor;
4 - elemente de închidere (faţadă) ale construcţiei.

Fig. 1.8 Structura specială pentru un hangar, realizată cu arce turnate monolit şi cu elemente secundare chesoane (I) sau bolţi soare prefabricate (II):

1 - arce turnate monolit armate cu carcase sudate;
2 - chesoane;
3 - boltişoare prefabricate;
4 - carcasă sudată.